Ascultarea

"Intr-o vreme aveam probleme cu un sef de al meu care era un om foarte sever. Cand i-am spus parintelui Porfirie ce pateam, mi-a zis:

- Sa faci ascultare, fiule, sa fii rabdator. Sa nu ii raspunzi, ci mai bine roaga-te.

Cand m-am plans iar parintelui Porfirie de seful meu mi-a spus:

- Nu ti-am spus sa faci ascultare? Stii ce inseamna ascultarea? Ascultarea inseamna smerenie. Ai priceput?

-I-am raspuns: am inteles Bunicutule.

- Nu, n-ai priceput. Hai sa iti spun ceva ca sa intelegi ce inseamna ascultarea. Intr-o manastire vietuia un monah, asa cum spui tu, foarte aspru. Toti calugarii care se duceau sa ii slujeasca, nu puteau sta cu el mai mult de o saptamana. Cand am auzit eu acestea, mi-am zis sa merg si eu sa incerc. Intr-adevar m-am dus pe la chilia sa si cand i-am spus pentru ce am venit, mi-a zis:

-Bine, acum du-te pe unde ai venit. Si mi-a aratat fereastra.

Eu, fara sa mai stau pe ganduri, m-am dus si am iesit pe unde mi-a zis.

-Pricepi acum ce inseamna ascultarea?

- Da, inteleg.

-Am ramas cu acel calugar mai mult decat toti ceilalti monahi ce s-au dus la el, l-am slujit cu bucurie si dupa aceea am plecat eu singur. Asta este ascultarea adevarata si asa te povatuiesc sa te porti si tu de acum inainte cu seful tau.

Dupa ce mi-a dat binecuvantarea sa, am plecat."

(Amintiri despre batranul Porfirie)

"Ti-a fost greu sa taci?"

Cu siguranta ca duhovnicul meu o fi citit cartea aceasta, pentru ca, de cand scriu despre batranul Porfirie, am luat si eu o lectie aproximativ identica. Am sa o redau aici. Aveam o relatie incordata cu mama mea si ori de cate ori ieseau scantei, ii dadeam replica. Ii spun parintelui care imi zice scurt: 'taci. cand vezi ca e rost de scandal, taci si roaga-te". Plec fericita ca uite, am descoperit reteta, nici nu trec bine doua zile, o noua discutie. Din te miri ce. Incepe un dialog tensionat, eu uit cuvintele parintelui, ma aprind si dau apa la moara dupa care plec in tromba la mine acasa, cu gipsul pe picior, cu rucsacul in spate, doi copii de mana plus inca patru sacose cu haine, pe care ma mir ca le-am putut cara. Toate in detrimentul meu.

Ma intorc la parintele P. si ii relatez discutia. Si el, ca si parintele Porfirie, zice: "ti-am spus sa taci, iti era greu?" Pentru ca nu ai inteles ce inseamna sa taci, sa faci cateva sute bune de metanii. Am ramas o clipa stana de piatra dupa care am izbucnit in plans. Realizasem cat imi era imposibil sa le fac, mai ales ca abia imi scosese gipsul si cat de usor ar fi fost sa tac o fractiune de secunda.

Stiu ca nu voi uita lectia asta toata viata. Dealtfel, o voi relata oricui are greutati cu ascultarea.