Cand Hristos ii leaga pe oameni, nu mai exista distante

Parintele Porfirie, acest monah minunat cu suflet de poet, asa numitul "Cleopa al Greciei" ma uimeste de fiecare data prim simplitatea si frumusetea trairii sale. Un calugar simplu, coborat din munti care nu a uitat muntii, un traitor pe care Dumnezeu l-a inzestrat cu darul inaintevederii spre bucuria si vindecarea multora. Un OM care ii invata pe semenii sai sa simta ritmul naturii, sa traiasca in fuziune cu ea. "Natura este taina Evangheliei. Eu, cand simt armonia naturii, plang intr-una"... Cand ma gandesc la parintele Porfirie, vad in fata mea un camp de flori din cele mai simple. Iata cateva din gandurile sale:

"Sa udam florile"
Privitor la felul în care trebuie sa ne taiem patimile, Bunicutul mi-a spus acestea:Avem, fiule, o gradina unde sunt sadite de-o parte flori si de cealalta ciulini. Avem si-un izvor în partea asta, care le uda. Când îndreptam apa izvorului spre flori, acestea vor creste, în timp ce maracinii, din pricina lipsei de apa, se vor usca. Astfel trebuie sa procedam si cu faptele noastre. Când facem necontenit binele, treptat vor pieri obiceiurile rele. Omul cel vechi, care salasluieste în noi, se va piti în ascunzatoarea lui si nu ne va mai necaji. Pentru asta însa e nevoie de rugaciune neîncetata si de lupta pentru dobândirea virtutii.

"Sa ne deschidem Luminii "
„Sa nu încerci sa arunci relele din tine în exterior ci, mai bine, deschide-ti poarta sufletului spre a primi Lumina care este Hristos, si-atunci se vor risipi si negurile ce s-au înstapânit în tine".

"Iubirea fata de Dumnezeu"
Într-o zi, întrebându-l cum trebuie sa fie iubirea noastra de Dumnezeu, Parintele Porfirie îmi spuse:- Iubirea noastra pentru Dumnezeu, fiule, trebuie sa fie foarte mare si neîmputinata prin risipirea asupra altor lucruri. Îti dau urmatorul exemplu. Omul pare a avea înlauntrul sau un fel de baterie ce contine o anumita cantitate de energie. Când îsi risipeste aceasta energie cu alte lucruri decât iubirea pentru Dumnezeu, energia ce îi ramâne pentru dragostea fata de domnul este prea mica si, uneori, aproape nula. Când însa toata energia noastra o îndreptam spre Dumnezeu, aceasta înseamna ca iubirea noastra pentru El este foarte mare.Sa-ti mai spun ceva. Odata o fata se îndragostise foarte tare de un tânar, pe nume Nikos. În fiece noapte fata se trezea pe-ascuns, sarea pe fereastra si se ducea desculta peste tarinile pline de spini, pentru a-l întâlni pe cel drag, desi ajungea la el cu picioarele sângerânde. Când se-ntorcea acasa, gândul îi fugea mereu la Nikos. Orice ar fi lucrat si orice ar fi facut, Nikos îi bântuia gândurile. Asa, fiule, toata puterea ta trebuie sa tinteasca spre Dumnezeu, iar gândul tau sa fie mereu la El, fiindca aceasta e voia Sa.

"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii "

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

şi nu ucid

cu mintea tainele,

ce le-ntâlnesc

în calea mea

în flori, în ochi, pe buze ori morminte.

Lumina altora

sugrumă vraja nepătrunsului ascuns

în adâncimi de întuneric,

dar eu,

eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -

şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna

nu micşorează, ci tremurătoare

măreşte şi mai tare taina nopţii,

aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare

cu largi fiori de sfânt mister

şi tot ce-i neînţeles

se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari

sub ochii mei-

căci eu iubesc

şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

(Lucian Blaga, "Poemele Luminii")